Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Uncategorized’ Category


Read Full Post »

Zilele astea a avut loc o discutie ciudata…despre relatii. Am fost intrebata atunci care a fost cea mai frumoasa declaratie primita vreodata. Se asteptau probabil sa zic si eu la randul meu ca primul „te iubesc” a fost licoarea magica. Nu i-am dezamagit fiindca nu am zis nici da nici nu. Am preferat insa cateva secunde de tacere. Am revenit apoi cu povestea care ma marcase.

Era intr-o seara in care cred ca ma plictiseam putin de reusisem sa adorm la o ora destul de apropiata de cea a gainilor…Nu mai tin minte tot visul dar imi revine in minte cum un catelus ma lingea pe mana si ma gadila ingrozitor de tare. am inceput sa rad in hohote. Am auzit apoi o voce…am deschis ochii.Constatasem ca inca mai radeam cu gura pana la urechi…Era prietenul meu care ma intreba foarte nedumerit ce s-a intamplat, de ce rad. Incercam sa-i povestesc visul insa nu ma puteam opri din ras…Inca simteam cum ma gadila acel catelus. L-am vazut ridicandu-se de la calculator. Venea spre mine. eu inca mai radeam si ma intorceam pe toate partile cand, brusc, l-am simtit langa mine. S-a apropiat si mi-a zis cel mai frumos „te iubesc , ma!”. Ohh da! Acela a fost momentul in care m-am oprit din ras…era o reactie la care nu ma asteptam nici in ruptul capului…Eram nedumerita cum un ras bezmetic poate aduce pe buzele unui om niste cuvinte atat de frumoase. Eram uimita de modul in care mi-o spusese, de tonul folosit…Am ramas fara cuvinte, am ramas fara rasul nebun care-mi adusese frumoasele momente…M-am simtit dupa luni bune exact ca la primul „te iubesc” auzit de la el…si nu mica mi-a fost mirarea si prima data…S-a lasat cu picari in fund pe scaun si momente de tacere profunda, de anestezie totala…

Se pare ca intr-un final nu i-am dezamagit. Chiar daca nu era raspunsul asteptat de ei, chiar daca nu fusese primul te iubesc primit in viata mea cel mai frumos, cel mai important…am simtit ca undeva acolo tocmai acest fapt i-a miscat intr-un fel…Pitic, ai comis-o :))

Read Full Post »

Imi aduc aminte ca ma fataiam prin casa ca o tacanita. Intindeam rufe cand am auzit un refren ce mi-a si cred ca ne-a cam marcat copilaria sau adolescenta..” Oh, oh, oh, oh, oh, oh Mysterious girl I wanna get close to you..” Am suras, m-am oprit…am inceput sa rad in hohote si nu-mi venea sa cred. A urmat o adevarata sedinta asa ca intre fete despre vemurile in care era in voga faimoasa melodie. Concluzia? 🙂 Nimeni nu mai stia cum il cheama pe tip insa toateam retinut un lucru foarte important…era ala cu patratele pe abdomen si cu miscari lascive…Ce vremuri, ce copii…ce melodii…:)

Read Full Post »

Mi-aduc aminte ca unul dintre primele posturi de pe acest blog era legat de marea mea nemultumire cum ca nu voi  reusi sa ajung la Maiden…Am invatat din nou pe pielea mea ca viata iti joaca feste mai ceva ca prichindeii plini de viata iesiti in amiaza mare in spatele blocului.

Convinsa pana peste poate ca am avut parte de concertul vietii mele cand l-am vazut pe Coverdale…am zis ca nimic nu poate fi mai tare.Am zis! adjudecat!Da de unde…Spre marea mea Surprindere a trebuit sa recunosc intai fata de propria-mi persoana si apoi fata de voi faptul ca da, Coverdale e demential insa Maiden rulz!

Un concert abolut superb..Un spectacol in urma caruia  bilele albe vor veni in primul rand deoarece a fost prima trupa care nu s-a facut de ras in fata poporului adunat sa-i vada, sa-i asculte. Intr-un sfarsit o seara in care nu s-a mai auzit niciun Buna seara Buda…ohhh shit , Bucharest! O seara in care am simtit ca suntem respectati, o seara in care am simtit ca au venit sa cante pentru noi si nu pentru alte tarisoare cu capitale ce incep cu „Bu”…O noapte incendiara in care comunicarea cu publicul a fost cheia succesului…Clipe de neuitat in care au dat si au primit…

O zi memorabila, probabil unu dintre cele mai frumoase cadouri de ziua mea…inceput printr-un concert si sfarsit tarziu in noapte cu momente greu de uitat. 🙂 Iti multumesc…

Read Full Post »

Dupa Here I go again cea mai asteptata piesa cred ca a fost Is this love…Atat de iubita de public incat la auzul magicelor cuvinte cei aflati dincolo de scena au inceput sa se dezlantuie, trecand peste ulterioara cadere de voce a lui Coverdale si cu atat mai mult peste imensa gafa… „Good evening, Buda… Oh, shit!, Bucharest!” Dar am inchis cu totii ochii caci e Coverdale si in semn ca nu-i purtam pica pentru greseala facuta am cantat in cor happy birthday dear whitesnake… Cei ce au stat in fatacu siguranta au simtit dementa totala indusa de cele doua piese…si nu numai…

Read Full Post »

 8 iulie. Cateva zile inainte de licenta. Caldura mare…zi caniculara chiar. Pe seara sunt anunate ploi torentiale. Mmm suna promitator. Daca ma gandesc mai bine e chiar visul oricarui om care a trait in ultimele zile in Bucuresti.

8 Iulie…dimineata incepe promitator: o intreaga incursiune in discografia Whitesnake, o ultima vizionare a concertului In the steel of the night. Se apropie momentul…Cateva ore si visul meu devine realitate. Barbatul pe care visez de atatia ani sa-l vad astazi va fi in fata mea. Haha deja i-am bagat in ceata pe unii. Nu, de data asta nu ma refer la el, ma refer la Coverdale!

Ora 4 fara 15 minute…Alerg turbata prin casa…shit! Mai am atatea de facut si in 20 de minute tre sa ies din casa. Si daca intarzii…are ceva, o sa ma omoare? Si daca totusi imi termin eu treaba la timp? Si daca totusi am atata inteligenta incat sa nu mai stau atat pe ganduri si sa pun in practica ce mai am de facut..? ok, ok…am sters-o!

Ora 5. „Si daca ne da voie cu camera foto si eu n-am luat-o…atunci sa vezi!”

Ora 5 si ceva. WTF!!! Nu ne-a controlat!!! Puteam sa iau camera! Geeeezzz! Ma urasc….

Ora 7 fara 10. Adrenalina creste treptat , treptat…Heh…sigur iar intarzie astia si incep pe la 8. Care ziceai ca va fi ordinea? Cum intra astia in scena? aha…E 7 fix ceasu…Hai frate ca deja nu mai am stare…cand pe bordura, cand in picioare, cand soare, cand nori…VREAU SA-L VAD PE COVERDALE! Punct si de la capat

Ora 7 si cateva minute! Wow…cata punctualitate! Intra Iris. Mama ce burtica mare are gagiul…parca e in luna a 7-a…si ce bete…” Iar cand noi nu vom mai fi/ Iar noaptea va fi zi/ Va veti aminti ca a fost odata Iris!” Ohh Doamne…a inceput sa ploua cu soare tocmai la refrenul asta! Superb..nu am ce zice!Si da, nici macar ploaia nu ne-a putut retine din a canta cat ne tineau puterile Floare de Iris…

Ora 8 fara. Minute intregi de asteptare. O sa intre Def Leppard…Hmm…in fine…nu pentru ei am venit dar…o sa faca incalirea.

Ops…am pierdut sirul. Nu mai stiu cat e ceasul.Da cui naiba ii mai pasa? Intra Def Leppard…Ioi…ciudati oameni1 Hehe…simpatic chitaristul cret. cum papuci l-o chema? ehh aflam noi acasa ca doar exista Google. Ma simt aiurea. Ma simt ciudat. Mi-e rusine putin de atmosfera…mi-e rusine fata de cei de pe scena…Vad ca se straduiesc din rasputeri sa faca ceva sa anime publicul si totusi ramane cam amortit. Hmm nu prea as vrea sa fiu in pielea lor. Huh…geezzz..s-a terminat si partea cu Def. Urmeaza White. Ohh mama …ohh da emotii.  Da cum naiba ai vrea sa reactionez mama draga? Au cantat Def Leppard…Mi-au placut doar vreo 3 melodii pe care ce-i drept le stiam ft bine. In rest…pauza. ei lasa ca vezi tu diferenta…sa ne mai faci tu babe…

ohhh nu…zi-mi ca nu vad bine!!! Mama de cand asteptam momentul…Coverdale e la cativa metri de mine!! Fie…zeci de metri!Da…ok…in seara asta o sa raman fara voce!Nu-mi pasa! Esti mos mamica da zau ca tot te-as lua acasa…Da asta ramane numai intre noi ca…e mai bine asa. Oopss…aham am descoperit o noua fata de-a ta…stiam ca emani sexualitate prin toti porii dar…parca nu ma asteptam sa te repezi asa la bietele boxe si sa le…In fine…da, am inteles si aluziile cu degetul…si multe altele. Concluzia…Ioi, pazea! Is this love? Ohh nu…e mai mult decat atat! Da, uite am sa recunosc in fata intregii natiuni ca aseara am fost atat de fericita cum n-am mai fost de cateva luni bune. si da, la here i go again mi s-au umezit zdravan ochii de la fericirea aia de dadea pe afara. Asta e…am zis-o si pe asta.si da, mai sunt fericita si pentru ca am simtit ca pe ei ii astepta publicul, pe ei ii vroia…nu pe Def. Si da, sunt in culmea extazului pt ca vad cum canta publicul de abia il mai auzeam pe Coverdale. Da, imi place pentru ca nu am mai cantat atat de tare in viata mea si cu atat mai putin intr-o”gasca” asa mare…cat un stadion. fericire? de ce fericire? pentru ca au cantat toate melodiile pe care vroiam sa le aud, pentru ca nu am ramas dezamagita de ceea ce am vazut si am auzit. Pentru ca au fost zeci de minute in care toti ne-am simtit excelent. Poate mai putin Simo care a fost sacrificata si a filmat  pana si la Here I go again…neputand sa cante cat o tineau plamanii ca se auzea in camera. Pentru ca simteam ca ma dor palmele, oasele mainilor de-mi venea sa plang…dar ce conta…aplaudam cat puteam de tare sa simta, sa auda ca-mi place, ca mai vreau, ca ma simt bine.Burn? Ohh Doamne cat am putut sa urlu si la piesa aia. da, am simtit brusc ca nu mai pot scoate un sunet. Neah…asa nu merge! Tre sa-mi revin…mai avem de cantat baiete! Taman cand ti-ai revenit si tu…au terminat ei. Da cat o fi ceasu? Oare mai prindem metroul? Wow…cand naiba o trecut timpul? Cand s-a facut 12? Mmmda…asta-i efectul Coverdale!

Am ajuns si eu acasa pe la 1 dimineata! Hai…calare pe mess…schimb de poze, de filmulete. Uite ca s-a facut destul de tarziu…e aproape 3. Hai macar nitel sa incercam sa invatam mai tartacuta seaca. in cateva zile am licenta. Tie inca nu ti-a ramas nic intiparit acolo in incretiturile alea si maine dimineata parca vad ca o sa fiu ca dracu de obosita si tu o sa ma faci sa cred ca mai bine ma dau cu capu de pereti decat sa simt iar durerea ta. Hai nea cap, la treaba! Inca putin. Na taci ca am scos-o la capat, l-am fraierit! Ohhh da…observ…”se da urmatoarea definitie: opinia publica este creatoare de norme de ordin moral si” BBBUUURRNNN!!! Nu ,nu nenea cap…fara Burn! Concertu a trecut1 acu incercam sa invatam mama! Sa continuam!” comportamental, norme ce limiteaza eventualele excese si mentin” BBBUUURRNN!!! Ok …am inteles…Tu ai o fixatie cu burn1 Nu vrei si pace! Mai bine o lasam pe maine dimineata! Hai, la culcare acu.

Ora 8 fara ceva dimineata. BBBUURRNN!! Ohh da…inceput promitator!

Read Full Post »

Ca orice roman din tara asta sau de prin orice alt colt al lumii am sperat in aceasta seara pana in ultimul moment la calificarea Romaniei. Pacat ca acel ultim moment a sosit cu mult inaintea fluierului final. Dupa un debut ce a semanat mai mult cu adormitorul meci cu Franta…in care totusi eram cu moralul ridicat, a urmat inceputul sfarsitului. Visul incepea incet , incet sa se spulbere dupa aflarea vestii ca Italia conduce cu 1-0…Am inceput o a doua repriza dand cu stangu-n dreptu…De parca nu era destul…Italia conducea deja cu 2-0…Totul s-a dus de rapa la primul gol incasat de Romania. Ma asteptam sa riste totul. Nu mai aveau nimic de pierdut…Din pacate am simtit aceeasi stare de stangacie, o delasare totala…La vederea celui de-al doilea gol am simtit ca ma bine ma duceam in padure. Am avut mare incredere in ei…Am avut curajul sa cred intr-o victorie, sa cred in calificare. M-am sau mai bine zis ne-am izbit insa de frica jucatorilor.

Sunt dezamagita…recunosc…nu pot sa nu-i felicit insa si sa nu-i apreciez pentru meciul cu Italia…Nu pot sa nu-l felicit pe Lobont care pentru a nu stiu cata oara a facut un meci superb…a facut un spectacol veritabil. Oricum…oricare ar fi fost scorul…BRAVO BAIETI! Multumim ca ne-ati facut mandri pentru cateva zile ca suntem romani! La mai mare pe mai departe!

Read Full Post »

Cu cat ascult mai mult acest cantec  cu atat mai putina rabdare parca am pana la  marea zi…Poate exagerez…poate este doar opinia mea( desi toti care au ascultat melodia au ramas foarte placut impresionati) insa pot spune cu mana pe inima ca piesa asta e cea mai tare de pe ultimul album si se poate alatura celor mai vechi ce au facut deja istorie.

Baieti…promit sa fiu in primele randuri si sa cant cat ma tin plamanii ” Wherever you go I’ll be there /I’ll be waiting to care for you /Whatever you want /I’ll try to give you /No matter what I have to do”

Read Full Post »

Si pentru ca tot veni vorba de munte…m-am gandit sa va arat si voua ceva ce m-a distrat copios…Un articol despre gasca noastra plecata in miez de iarna pe munte. Si spun ca m-am distrat copios pentru ca am descoperit pentru a mia oara ce meserie ciudata, mincinoasa si in acelasi timp frumoasa au jurnalistii( sper ca nu voi fi si eu nevoita sa recurg la astefel de murdarii pentru a face un ziar sa se vanda). In primul rand pot afirma cu mana pe inima faptul ca nu am ramas blocati 9 ore pe munte, noaptea. Cu cea mai mare siguranta asta ar fi insemnat ca destul de multi dintre noi ar fi avut reale probleme in a continua traseul si nu a fost deloc asa. In al doilea rand nici macar nu am trecut pe la Fantanele…deci nici urma de avertizare din partea cabanierului. In rest sa zicem ca au ajuns sa coincida afirmatiile celor de la Mediafax cu realitatea traita acolo, la fata locului.

Un număr de 40 de bucureşteni au rămas blocaţi timp de nouă ore pe Ceahlău, într-o zonă în care pericolul producerii avalanşelor era maxim, ei încercând să ajungă din staţiunea Durău la cabana Dochia, pe un traseu nerecomandat de salvamontişti, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Grupul a început ascensiunea sâmbătă seara, la ora 18.00, ignorând avertismentele salvamontiştilor şi cabanierilor.

„Deşi era foarte târziu pentru a accede pe munte, au ales o rută foarte lungă – Durău – Fântânele – Duruitoarea -Dochia. Când au ajuns la cascadă se înnopta şi, deşi fuseseră avertizaţi de cabanierul de la Fântânele că traseul este periculos, au ales sa urce pe varianta Duruitoarea -Dochia. Au spus că această hotărâre a fost luată ţinând cont de echiparea foarte bună pe care o deţineau. Din păcate legislaţia din România nu prevede interzicerea unui traseu turistic, ci doar afişarea de către Salvamont a unor recomandări pe care poţi sau nu să le iei în considerare”, a declarat Raul Papalicef, şeful Salvamont Neamţ.

Grupul de turişti a înaintat până aproape de Jgheabul Scăiuş (cota 1.680), unde zăpada de peste 160 cm astupa pe alocuri semnele de marcaj şi făcea înaintarea aproape imposibilă.

Blocaţi pe poteca îngustă şi conştientizând faptul că sunt la un pas de un accident colectiv, turiştii au sunat la cabanier, care, în jurul orei 23.00, a alarmat echipa de serviciu din Baza de Intervenţie Dochia.

Localizarea ulterioară făcută de dispeceratul din Durau a stârnit o îngrijorare în rândul salvatorilor montani, deoarece cu câteva zile înainte, patrula care inspectează de obicei în acest sezon versanţii de nord-vest au identificat fisuri în cornişele de deasupra zonei unde era blocat grupul.

„Mai mult, întreaga faţă are o înclinaţie ce depăşeşte 50 de grade şi prezintă fisuri şi încreţituri, semne clare de avalanşă iminentă. Exact sub acea zonă era blocat grupul”, a spus Raul Papalicef.

Deoarece varianta ghidării unui grup aşa numeros înapoi spre cascadă prezenta un risc ridicat de producere a unor accidente s-a ales o soluţie de compromis constând în evacuarea cu precauţii maxime a turiştilor din zona cu pericol de avalanşă şi ghidarea lor spre Dochia, pe un traseu nemarcat cu risc mai mic de declanşare a unei avalanşe.

Turiştii bucureşteni au ajun în jurul orei trei în siguranţă la cabana Dochia.

„Rugăm turiştii să ţină cont de recomandările salvatorilor montani şi a cabanierilor. Cabanierii din Ceahlau sunt instruiţi de noi cu privire la prevenirea accidentelor montane, au vechime şi experienţă şi sfaturile lor trebuie luate în seamă. Cel târziu miercuri vom putea comunica zonele din partea superioara a abruptului Parcului Naţional Ceahlău care prezinta pericol”, a mai spus Raul Papalicef.

Read Full Post »

Cu gandul la iesirea la munte de peste 2 saptamani…mi-am amintit de experienta foarte placuta pe care am trait-o weekendul trecut…cu mos Martin…Primul salut, primul flirt le-am avut intr-un moment in care nu prea ma asteptam…Mergeam linistita prin padure…cand aud un…”hai mai repede, grabeste pasu ! Am vazut ursul!” Cred ca toti cei 10-15 care eram initial am crezut ca-i o poanta esuata. Am constatat apoi ca nu era nici pe departe ceva de genul. Eram pe un teritoriu despre care scria cu litere cat capul meu ca face parte din habitatul ursului. O fi facand…Ne intalnim, ne salutam si fiecare isi vede de ale lui. Sure…gandesc frumos. Sau hai sa o luam pe alta parte…ne-a gasit atat de simpatici incat s-a gandit el ca ar fi frumos sa ne mai viziteze si pe seara…asa de noapte buna. Fiind putin cam obosita cred ca am fost prima care s-a retras in cort. Am atipit. Dar nu pentru mult timp…Ca prin vis am inceput sa-i aud pe cei cu care eram cantand la chitara…in jurul focului ce palpaia agale.Am atipit la loc…Dar nici de data aceasta pentru mult timp caci desi visam eu dragut acolo in legea mea…m-am trezit direct in fund, dand cu capul de partea de sus a cortului…incercand cu disperare sa ies din sacul de dormit in care eram bagata pana-n gat. „BAAAAAAAAAA URSUUUU!” Nu pot descrie cam ce am simtit atunci.Urlete, batai din palme,foc, bolovani busiti intre ei…nebunie curata. Cred ca s-a uitat cam spanchi bietul urs caci a cedat repejor si a facut cale intoarsa.Dupa cateva minute bune in care am dus o asidua munca de convingere cu propria-mi persoana…am hotarat sa scot capu din cort si sa zic ca vreau la baie. „Nimeni nu pleaca de aici.Am zi sa ca nu ne indepartam de cort.” Dar eu fac shushu..ce ma fac Doamne… Cand am primit ok-ul am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior…Am plecat cu frontale…cu zdranganitoare sperietoare de ursi…si cate si mai cate. Spre miratea mea am reusit pana la urma sa mai inchid un ochi asta dupa ce pana la 3 jumatate dimineata m-am intors in sacul ala ca un pui la rotisor. Dimineata am aflat ca cei aflati putin mai inaintea noastra (un tip si-o tipa veniti si ei ca si noi la catarat) ce-i drept mai in gura ursului din intregul rucsac nu au mai gasit decat frontala…un sampon si…inca o chestie…Hmm.. pentru a nu stiu cata oara am crezut ca am mancat (pardon de expresie) rahat cand eram mica…Da nu asa…pe banda rulanta!

Se pare ca fiecare iesire la munte , cu cortul, reprezinta o placuta intalnire cu nea Martin. No…sa ne traiesti si la mai mare. Cu toate astea mi-as cam dori sa nu ne mai facem din faruri si peste 2 saptamani ca de data asta promit ca te pozez si te dau la ziar 😛 Si…te zic lu mama! Jur pe rosu ! :))

Read Full Post »

Older Posts »