Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2008

Ca orice roman din tara asta sau de prin orice alt colt al lumii am sperat in aceasta seara pana in ultimul moment la calificarea Romaniei. Pacat ca acel ultim moment a sosit cu mult inaintea fluierului final. Dupa un debut ce a semanat mai mult cu adormitorul meci cu Franta…in care totusi eram cu moralul ridicat, a urmat inceputul sfarsitului. Visul incepea incet , incet sa se spulbere dupa aflarea vestii ca Italia conduce cu 1-0…Am inceput o a doua repriza dand cu stangu-n dreptu…De parca nu era destul…Italia conducea deja cu 2-0…Totul s-a dus de rapa la primul gol incasat de Romania. Ma asteptam sa riste totul. Nu mai aveau nimic de pierdut…Din pacate am simtit aceeasi stare de stangacie, o delasare totala…La vederea celui de-al doilea gol am simtit ca ma bine ma duceam in padure. Am avut mare incredere in ei…Am avut curajul sa cred intr-o victorie, sa cred in calificare. M-am sau mai bine zis ne-am izbit insa de frica jucatorilor.

Sunt dezamagita…recunosc…nu pot sa nu-i felicit insa si sa nu-i apreciez pentru meciul cu Italia…Nu pot sa nu-l felicit pe Lobont care pentru a nu stiu cata oara a facut un meci superb…a facut un spectacol veritabil. Oricum…oricare ar fi fost scorul…BRAVO BAIETI! Multumim ca ne-ati facut mandri pentru cateva zile ca suntem romani! La mai mare pe mai departe!

Read Full Post »

Cu cat ascult mai mult acest cantec  cu atat mai putina rabdare parca am pana la  marea zi…Poate exagerez…poate este doar opinia mea( desi toti care au ascultat melodia au ramas foarte placut impresionati) insa pot spune cu mana pe inima ca piesa asta e cea mai tare de pe ultimul album si se poate alatura celor mai vechi ce au facut deja istorie.

Baieti…promit sa fiu in primele randuri si sa cant cat ma tin plamanii ” Wherever you go I’ll be there /I’ll be waiting to care for you /Whatever you want /I’ll try to give you /No matter what I have to do”

Read Full Post »

Si pentru ca tot veni vorba de munte…m-am gandit sa va arat si voua ceva ce m-a distrat copios…Un articol despre gasca noastra plecata in miez de iarna pe munte. Si spun ca m-am distrat copios pentru ca am descoperit pentru a mia oara ce meserie ciudata, mincinoasa si in acelasi timp frumoasa au jurnalistii( sper ca nu voi fi si eu nevoita sa recurg la astefel de murdarii pentru a face un ziar sa se vanda). In primul rand pot afirma cu mana pe inima faptul ca nu am ramas blocati 9 ore pe munte, noaptea. Cu cea mai mare siguranta asta ar fi insemnat ca destul de multi dintre noi ar fi avut reale probleme in a continua traseul si nu a fost deloc asa. In al doilea rand nici macar nu am trecut pe la Fantanele…deci nici urma de avertizare din partea cabanierului. In rest sa zicem ca au ajuns sa coincida afirmatiile celor de la Mediafax cu realitatea traita acolo, la fata locului.

Un număr de 40 de bucureşteni au rămas blocaţi timp de nouă ore pe Ceahlău, într-o zonă în care pericolul producerii avalanşelor era maxim, ei încercând să ajungă din staţiunea Durău la cabana Dochia, pe un traseu nerecomandat de salvamontişti, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Grupul a început ascensiunea sâmbătă seara, la ora 18.00, ignorând avertismentele salvamontiştilor şi cabanierilor.

„Deşi era foarte târziu pentru a accede pe munte, au ales o rută foarte lungă – Durău – Fântânele – Duruitoarea -Dochia. Când au ajuns la cascadă se înnopta şi, deşi fuseseră avertizaţi de cabanierul de la Fântânele că traseul este periculos, au ales sa urce pe varianta Duruitoarea -Dochia. Au spus că această hotărâre a fost luată ţinând cont de echiparea foarte bună pe care o deţineau. Din păcate legislaţia din România nu prevede interzicerea unui traseu turistic, ci doar afişarea de către Salvamont a unor recomandări pe care poţi sau nu să le iei în considerare”, a declarat Raul Papalicef, şeful Salvamont Neamţ.

Grupul de turişti a înaintat până aproape de Jgheabul Scăiuş (cota 1.680), unde zăpada de peste 160 cm astupa pe alocuri semnele de marcaj şi făcea înaintarea aproape imposibilă.

Blocaţi pe poteca îngustă şi conştientizând faptul că sunt la un pas de un accident colectiv, turiştii au sunat la cabanier, care, în jurul orei 23.00, a alarmat echipa de serviciu din Baza de Intervenţie Dochia.

Localizarea ulterioară făcută de dispeceratul din Durau a stârnit o îngrijorare în rândul salvatorilor montani, deoarece cu câteva zile înainte, patrula care inspectează de obicei în acest sezon versanţii de nord-vest au identificat fisuri în cornişele de deasupra zonei unde era blocat grupul.

„Mai mult, întreaga faţă are o înclinaţie ce depăşeşte 50 de grade şi prezintă fisuri şi încreţituri, semne clare de avalanşă iminentă. Exact sub acea zonă era blocat grupul”, a spus Raul Papalicef.

Deoarece varianta ghidării unui grup aşa numeros înapoi spre cascadă prezenta un risc ridicat de producere a unor accidente s-a ales o soluţie de compromis constând în evacuarea cu precauţii maxime a turiştilor din zona cu pericol de avalanşă şi ghidarea lor spre Dochia, pe un traseu nemarcat cu risc mai mic de declanşare a unei avalanşe.

Turiştii bucureşteni au ajun în jurul orei trei în siguranţă la cabana Dochia.

„Rugăm turiştii să ţină cont de recomandările salvatorilor montani şi a cabanierilor. Cabanierii din Ceahlau sunt instruiţi de noi cu privire la prevenirea accidentelor montane, au vechime şi experienţă şi sfaturile lor trebuie luate în seamă. Cel târziu miercuri vom putea comunica zonele din partea superioara a abruptului Parcului Naţional Ceahlău care prezinta pericol”, a mai spus Raul Papalicef.

Read Full Post »

Cu gandul la iesirea la munte de peste 2 saptamani…mi-am amintit de experienta foarte placuta pe care am trait-o weekendul trecut…cu mos Martin…Primul salut, primul flirt le-am avut intr-un moment in care nu prea ma asteptam…Mergeam linistita prin padure…cand aud un…”hai mai repede, grabeste pasu ! Am vazut ursul!” Cred ca toti cei 10-15 care eram initial am crezut ca-i o poanta esuata. Am constatat apoi ca nu era nici pe departe ceva de genul. Eram pe un teritoriu despre care scria cu litere cat capul meu ca face parte din habitatul ursului. O fi facand…Ne intalnim, ne salutam si fiecare isi vede de ale lui. Sure…gandesc frumos. Sau hai sa o luam pe alta parte…ne-a gasit atat de simpatici incat s-a gandit el ca ar fi frumos sa ne mai viziteze si pe seara…asa de noapte buna. Fiind putin cam obosita cred ca am fost prima care s-a retras in cort. Am atipit. Dar nu pentru mult timp…Ca prin vis am inceput sa-i aud pe cei cu care eram cantand la chitara…in jurul focului ce palpaia agale.Am atipit la loc…Dar nici de data aceasta pentru mult timp caci desi visam eu dragut acolo in legea mea…m-am trezit direct in fund, dand cu capul de partea de sus a cortului…incercand cu disperare sa ies din sacul de dormit in care eram bagata pana-n gat. „BAAAAAAAAAA URSUUUU!” Nu pot descrie cam ce am simtit atunci.Urlete, batai din palme,foc, bolovani busiti intre ei…nebunie curata. Cred ca s-a uitat cam spanchi bietul urs caci a cedat repejor si a facut cale intoarsa.Dupa cateva minute bune in care am dus o asidua munca de convingere cu propria-mi persoana…am hotarat sa scot capu din cort si sa zic ca vreau la baie. „Nimeni nu pleaca de aici.Am zi sa ca nu ne indepartam de cort.” Dar eu fac shushu..ce ma fac Doamne… Cand am primit ok-ul am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior…Am plecat cu frontale…cu zdranganitoare sperietoare de ursi…si cate si mai cate. Spre miratea mea am reusit pana la urma sa mai inchid un ochi asta dupa ce pana la 3 jumatate dimineata m-am intors in sacul ala ca un pui la rotisor. Dimineata am aflat ca cei aflati putin mai inaintea noastra (un tip si-o tipa veniti si ei ca si noi la catarat) ce-i drept mai in gura ursului din intregul rucsac nu au mai gasit decat frontala…un sampon si…inca o chestie…Hmm.. pentru a nu stiu cata oara am crezut ca am mancat (pardon de expresie) rahat cand eram mica…Da nu asa…pe banda rulanta!

Se pare ca fiecare iesire la munte , cu cortul, reprezinta o placuta intalnire cu nea Martin. No…sa ne traiesti si la mai mare. Cu toate astea mi-as cam dori sa nu ne mai facem din faruri si peste 2 saptamani ca de data asta promit ca te pozez si te dau la ziar 😛 Si…te zic lu mama! Jur pe rosu ! :))

Read Full Post »

Oceans of time…

Desi nu ma asteptam…aceasta seara s-a transformat dintr-una banala in care asteptam pe cineva sa intre pe net…intr-una draguta si plina de amintiri frumoase. Uitandu-ma prin playlist, cautand o melodie mai dura…ceva rock…am dat peste ceva ce nu mai ascultasem de foarte multa vreme. O melodie care pana mai acum un an si ceva pe langa amintirile foarte frumose pe care mi le provoca…imi lasa si o urma destul de adanca de tristete…Poate o dorinta acuta de revenire a momentelor in care am ascultat-o pentru prima data…In aceasta seara insa.. pentru prima data am reusit sa o ascult de la cap la coada…amintindu-mi acele clipe frumoase…fara a mai ramane insa cu vreo urma demelancolie. A fost un moment ( trebuie sa recunosc ) foarte placut, foarte frumos…poate mai frumos ca oricand . Am reusit sa-mi aduc aminte de momente care-mi fac o deosebita placere fara a mi se mai sterge largul zambet de pe fata.A fost o placere dubla, tripla…poate chiar inexprimabila…A fost doar prima melodie dintr-un lung sir de balade interpretate de Axel Rudi Pell( pt piticu: uite ca acum l-am scris cum trebuie 😛 ). Superba voce, superbe versuri, superbe acorduri…Just Axel 🙂

Read Full Post »